banc

O planeta trece pe langa  Pamant si o intreaba:
- Ce mai faci, soro? Nu te-am mai vazut de milioane de ani!
- Nu prea bine… Stii… mi-au iesit Homo Sapiens…
- Nu te îngrijora, o să treaca! Am avut si eu!

Reciclarea omului

Din perspectiva celor 30 de metrii patrati in care imi duc traiul de zi cu zi, lumea-mi pare cam inghesuita. Am insa, orizonturi largi caci blocul in care stau este singurul  dintr-un cartier periferic de case, deci nimic nu poate sa-mi obstructioneze privirea in incercarea ei de a cuprinde nemarginirea.

Fac mari eforturi pentru a gasi ceva care sa ma bucure cu adevarat si cautarea e ca cea a  acului  in caru’ cu fan. Caut un fir de iarba in groapa asta de gunoi menajer care e umanitatea.

Am convingerea,  ca omenirea  in halul in care a ajuns si pe calea pe care se afla nu are nici o sansa sa duca mai departe civilizatia si implicit specia. Ne dezvoltam cantitativ nu si calitativ, ne dezvoltam artificial, prea accelerat, impotriva firii  si a resurselor acestei planete pe care am mutilat-o. Corpul si creierul nostru nu are timp sa se adapteze. Asta ne inhiba. Suntem bolnavi, suntem stresati, suntem depresivi, suntem dependenti de aparate, de tot felul de pilule si de sfaturile specialistilor.

Suntem tineri si deja batrani, suntem fortati sa ne maturizam pentru a putea intra  cat mai repede in sistem si pentru a putea produce cat mai repede. Cei sapte ani de acasa au ajuns sa fie numai vreo trei. Educatia copiilor este superficiala si nu se mai face  treptat ci in salturi, cu efecte directe asupra formarii personalitatii.  Pustii de astazi nu mai stiu ce vor, nu au un tel, sunt foarte vulnerabili si influentabili. Cu  toate astea batranii si dascalii lor arata cu degetul inspre  ei: “…tineretul din ziua de azi”. Ei sunt oglinda noastra, a societatii. Oricum, lumea de azi nu are nevoie de personalitati, nici de valori. Are nevoie de oameni usor de manipulat. Are nevoie de mase, cu gandire mediocra si uniforma care sa produca si care sa consume. Unul mai destept care intotdeauna va intreba: ” da’ de ce? “  va fi  destul de incomod pentru cei care doresc sa implementeze  noi stiluri de viata, sa ne implanteze ce stiu eu ce cip-uri,  sa ne insemne ca pe vite si sa ne monitorizeze 24 din 24.

Ne vindem vietile si cu banii obtinuti ne cumparam fericirea, dragostea, familia.

Am mai zis-o si alta data si ma repet: noi nu mergem in directia care trebuie. Noi ca oameni, ca fiinte spirituale nu mai evoluam, ci dimpotriva. Ne-am abatut de la calea cea buna. Ne-am pierdut de Dumnezeu, zic Dumnezeu in perceptie personala, nu in cea a bisericii, oricare ar fi ea, ortodoxa, catolica  sau mai stiu eu care. Ca si alte dati, in trecutul nostru, e nevoie  de o curatare,  o reciclare, de o epurare in masa, un cataclism la scara planetara care sa-l readuca pe om in trecut, la origini, in epoca primitiva. Trebuie  sa ne redescoperim  spiritul, menirea si  sa evoluam din nou, pe un alt drum.

Ne-am ratacit. Am mers prea repede si prea departe si ne-am pierdut intr-o lume materiala, de beton, de fier si de plastic, plina de aparate si tehnica. Traim dar nu suntem vi.

Science has failed our Mother Earth.

Stiinta e ca cel mai puternic drog. Ne-a usurat viata, ne-a facut fericiti, ne-a facut sa ne credem cei mai putercini, atotputernici.  Ne-a facut, insa, dependenti. Suntem niste legume. Nu mai suntem in stare sa facem aproape nimic de unii singuri si vom putea face tot mai putine. Ne lasam prada tehnicii. Nu mai putem fara televizor, fara telefon, nu mai putem fara calculator, fara intrenet, fara masina, nu mai putem fi noi.

Ne-am robotizat si inarmat pana in dinti. Contra cui? Pe Pamant  suntem numai noi cu care sa ne batem de la egal la egal. V-ati intrebat vreodata de ce cand erati mici aveati un prieten imaginar si acum aveti dusmani, imaginari. Ni se induce senzatia de frica, de nesiguranta: “teroristii sunt pe urmele voastre si sunt peste tot, noi va protejam”. Traim in umbra unei mari conspiratii mondiale ale carei ramificati si implicari nici nu le gandim.

Astia am ajuns sa fim si nu e vina noastra, e a celorlalti. Intotdeauna asteptam ca, ceilalti sa faca ceva ca s-o ducem mai bine. Dar stati linistiti in fata televizoarelor voastre pentru ca nu-i vorba de voi, nu-i vorba de noi, nu, noi nu suntem asa…

Da, sunt rasist… urasc rasa umana!

Imi pare sincer rau de asta, da’ asta e. Pentru a vedea fiinta umana in adevarata ei splendoare trebuie sa-i observam comportamentul in anumite situatii. Va recomand, de exemplu, sa va duceti la inaugurarea unui supermarket sau intr-un mall, la deschiderea sezonului de reduceri sau, in ajunul unei mari sarbatori (Craciun, Paste) sa va faceti loc la o coada, intr-o hala de carne. Uitati-va la ei, la fetele lor, la gesturile lor, la ochii lor si la cum reactioneaza cand un alt exemplar, din aceeasi specie, se baga in fata sa fie sigur ca halca aia mare de carne e a lui. Ca zombii aia din filmul “Noaptea mortilor vi” , ca niste hiene turbate. Oameni sau animale?… o intrebare interesanta.

Oamenii au incercat mereu sa-si asocieze, fie lor, fie altora caracteristicile unor animale pentru a detalia infatisarea fizica sau pentru a incadra o actiune. De ce? Nu inteleg de ce trebuie sa taram animale nevinovate prin noroiul comportamentului nostru.  Auzim des expresia:  “pute ca un porc”. De ce ca un porc? Ce avem cu porcu’ ? Intr-adevar nu e  prea curat de felul lui dar experienta de a merge intr-o zi de vara cu transportul in comun ne va convinge, cu siguranta, ca nici un porc nu pute cat poate sa puta un om. Deci…   Aceeasi comparatie si in cazul grasilor alora cu cefele late, rasi in cap, cu tricouri Dolce & Gabana cu sclipici mulate pe burtile lasate peste cureaua pantalonilor si cu 5 Kg de aur la gat. Zicem despre ei: “porcii aia” sau “gorilele alea”. Pai iar cu porcii? Si mai mult acum avem ceva si cu rudele noastre primate. Gorilele sunt chiar inteligente, respecta o anumita ierarhie sociala a grupului, se curata unele pe altele, au sentimente. Aptitudini pe care acesti umflati din specia homo sapiens nu le-au dobandit inca. Chiar va rog, ei sunt ca ei si atat.

Probabil ca as fi de acord cu asocierile respective numai daca acesti indivizi ar sta inchisi la zoo, in curu’ gol, in custi metalice de 2 metri patrati, sa le dea copiii cu batul pe gard. Asa  stau unele gorile.  Sau daca ar fi sacrificati de sarbatori sau impuscati de oameni de afaceri pe unul din domeniile lui Tiriac, ca si porcii.

Oamenii sunt oameni si animalele sunt animele si un lucru e clar: omul nu va fi niciodata liber ca pasarea si nici la fel de loial ca un caine. In schimb este mai viclean decat vulpea si avand in vedere firea lui, mult mai imputit decat porcul. Calea cea buna nu e in directia in care mergem noi, e clar.

Si mi-am adus aminte si de un prieten la care-i zicem Calu’… ce-om avea bai frate cu saracu’  animal?