O planeta trece pe langa Pamant si o intreaba:
- Ce mai faci, soro? Nu te-am mai vazut de milioane de ani!
- Nu prea bine… Stii… mi-au iesit Homo Sapiens…
- Nu te îngrijora, o să treaca! Am avut si eu!
Din perspectiva celor 30 de metrii patrati in care imi duc traiul de zi cu zi, lumea-mi pare cam inghesuita. Am insa, orizonturi largi caci blocul in care stau este singurul dintr-un cartier periferic de case, deci nimic nu poate sa-mi obstructioneze privirea in incercarea ei de a cuprinde nemarginirea.
Fac mari eforturi pentru a gasi ceva care sa ma bucure cu adevarat si cautarea e ca cea a acului in caru’ cu fan. Caut un fir de iarba in groapa asta de gunoi menajer care e umanitatea.
Am convingerea, ca omenirea in halul in care a ajuns si pe calea pe care se afla nu are nici o sansa sa duca mai departe civilizatia si implicit specia. Ne dezvoltam cantitativ nu si calitativ, ne dezvoltam artificial, prea accelerat, impotriva firii si a resurselor acestei planete pe care am mutilat-o. Corpul si creierul nostru nu are timp sa se adapteze. Asta ne inhiba. Suntem bolnavi, suntem stresati, suntem depresivi, suntem dependenti de aparate, de tot felul de pilule si de sfaturile specialistilor.
Suntem tineri si deja batrani, suntem fortati sa ne maturizam pentru a putea intra cat mai repede in sistem si pentru a putea produce cat mai repede. Cei sapte ani de acasa au ajuns sa fie numai vreo trei. Educatia copiilor este superficiala si nu se mai face treptat ci in salturi, cu efecte directe asupra formarii personalitatii. Pustii de astazi nu mai stiu ce vor, nu au un tel, sunt foarte vulnerabili si influentabili. Cu toate astea batranii si dascalii lor arata cu degetul inspre ei: “…tineretul din ziua de azi”. Ei sunt oglinda noastra, a societatii. Oricum, lumea de azi nu are nevoie de personalitati, nici de valori. Are nevoie de oameni usor de manipulat. Are nevoie de mase, cu gandire mediocra si uniforma care sa produca si care sa consume. Unul mai destept care intotdeauna va intreba: ” da’ de ce? “ va fi destul de incomod pentru cei care doresc sa implementeze noi stiluri de viata, sa ne implanteze ce stiu eu ce cip-uri, sa ne insemne ca pe vite si sa ne monitorizeze 24 din 24.
Ne vindem vietile si cu banii obtinuti ne cumparam fericirea, dragostea, familia.
Am mai zis-o si alta data si ma repet: noi nu mergem in directia care trebuie. Noi ca oameni, ca fiinte spirituale nu mai evoluam, ci dimpotriva. Ne-am abatut de la calea cea buna. Ne-am pierdut de Dumnezeu, zic Dumnezeu in perceptie personala, nu in cea a bisericii, oricare ar fi ea, ortodoxa, catolica sau mai stiu eu care. Ca si alte dati, in trecutul nostru, e nevoie de o curatare, o reciclare, de o epurare in masa, un cataclism la scara planetara care sa-l readuca pe om in trecut, la origini, in epoca primitiva. Trebuie sa ne redescoperim spiritul, menirea si sa evoluam din nou, pe un alt drum.
Ne-am ratacit. Am mers prea repede si prea departe si ne-am pierdut intr-o lume materiala, de beton, de fier si de plastic, plina de aparate si tehnica. Traim dar nu suntem vi.
Science has failed our Mother Earth.
Stiinta e ca cel mai puternic drog. Ne-a usurat viata, ne-a facut fericiti, ne-a facut sa ne credem cei mai putercini, atotputernici. Ne-a facut, insa, dependenti. Suntem niste legume. Nu mai suntem in stare sa facem aproape nimic de unii singuri si vom putea face tot mai putine. Ne lasam prada tehnicii. Nu mai putem fara televizor, fara telefon, nu mai putem fara calculator, fara intrenet, fara masina, nu mai putem fi noi.
Ne-am robotizat si inarmat pana in dinti. Contra cui? Pe Pamant suntem numai noi cu care sa ne batem de la egal la egal. V-ati intrebat vreodata de ce cand erati mici aveati un prieten imaginar si acum aveti dusmani, imaginari. Ni se induce senzatia de frica, de nesiguranta: “teroristii sunt pe urmele voastre si sunt peste tot, noi va protejam”. Traim in umbra unei mari conspiratii mondiale ale carei ramificati si implicari nici nu le gandim.
Astia am ajuns sa fim si nu e vina noastra, e a celorlalti. Intotdeauna asteptam ca, ceilalti sa faca ceva ca s-o ducem mai bine. Dar stati linistiti in fata televizoarelor voastre pentru ca nu-i vorba de voi, nu-i vorba de noi, nu, noi nu suntem asa…
Mai periculos, la volan , decat consumul de acool se pare ca este ascultatul de manele, mai ales in cazul cand esti un retardat ca asta.
Eu personal, as lua-o pe ma-sa, pe tac-su’, pe nevasta-sa cu copii cu tot, i-as baga acolo in cabina cu el. Apoi i-as taia franele si i-as da drumu’ pe trans-fagarasean sa se duca dracu’ si el si famifia lui, inainte sa nenoroceasca oameni nevinovati.
Tara asta are 571 de sereisti la milionul de locuitori, în timp ce Germania are 89, iar Franta – 98. Cu alte cuvinte 21 milioane de romani sunt supravegheati mai mult decat 90 milioane de nemti sau decat 61 de milioane de francezi. Cu toate astea un James Bond autohton, un spion pe nume Floricel reuseste sa furnizeze secrete militare catre state din afara NATO si sa pericliteze siguranta nationala.
Deci… va dati seama in ce tara traim?
Traim in tara campioana mondiala a serviciilor secrete. In tara asta cineva reuseste sa fure dintr-o unitate militara un camion de arme fara ca nimeni sa aiba habar unde au disparut si ministrul apararii apare la televizor sa linisteasca populatia spunand ca nu s-a furat si munitie, deci “e foarte putin probabil ca acele arme sa fie si folosite”. Pai domnul Mihai Stanisoara ori e incredibil de prost, ori crede despre noi ca suntem chiar atat de batuti in cap incat sa nu gandim ca cineva care se incurca sa fure atat armament nu are de unde sa-si faca rost si de munitie. Poate ca aveau de gand sa le foloseasca la paintball.
Traim in tara in care unu’ in amiaza mare jefuieste o casa de schimb valutar in centrul unuia din cele mai mari orase, omoara 2 oameni, iar politia ne prezinta la televizor un potret robot al suspectului, desenat dupa fotografia unuia pe care-l aveau ei in baza de date.
Traim in tara in care bandele de interlopi care se iau la bataie in mall-uri, nu prin spatele blocului, sunt lasati liberi in timp ce batranii care-si apara bucata de pamant, sunt inchisi pentru ca reprezinta pericol public.
Traim in tara care-si trimite soldatii intr-un razboi ce nu e al lor, in aro-uri si tab-uri de 20 de ani, sa moara pentru 1000 de euro.
Traim in tara in care pe timp de criza, Pogea, ministrul finantelor gaseste de cuviinta sa creasca impozidete chiar si de 4 la 6 ori in timp ce alte tari europene le reduc pentru sustinerea populatiei. Sti ceva bai Pogea, poti sa le maresti de o suta de ori ca daca nu avem bani tot asa nu le platim. Ai rezolvat un mare cacat.
Traim in tara in care astia care ne conduc au ajuns la putere cu japca amagind un popor intreg cu cele mai nesimtite promisiuni din cate s-au vazut din 1989 incoace. Cand Tariceanu spunea in noiembrie, anul trecut, ca nu sunt bani pentru marirea cu 50% a salariilor profesorilor, Boc il contrazicea si afirma: “…dascalii nu sunt carpa cu care domnul Tariceanu se sterge la picioare”. Ce face acum acelas Boc ajuns intre timp prim-ministru? Da vina pe criza. Cu patru luni in urma, in timpul campaniei electorale, situatia nu era deloc mai roz. Toata Europa avea deja probleme si semnalele de alarma erau mai mult decat evidente.
Traim in tara in care la 12 noaptea inchide la non-stop, traim in tara lu’ Papura Voda.
Traim in tara lu’ Gigi, in tara lu’ Floricel, traim in Romania.
Romanii sunt ca romanii si asta o stiau si europenii, de aia ne-au si bagat in uniune. O tara abia scapata de sub dictatura, un popor indoctrinat, slab, insetat si infometat de comunisti, era tinta perfecta, piata perfecta de desfacere.
Si uite asa, ca in povestioara cu Hensel si Gretel, doua tari ratacite prin padurea tranzitiei, Romania si Bulgaria, au descoperit casa de turta dulce a Uniunii Europene. Isi doreau foarte mult sa intre si sa vada cum e inauntru. Nu le-a fost deloc greu pentru ca vrajitoarea le-a deschis larg usa si le-a primit. Stiti si voi ce a urmat si ce avea de fapt vrajitoarea in gand. Le-a dat credite, case, masini, aragaze, frigidere, televizoare, le-a dat de baut, de mancacare ce n-au vazut si n-au poftit vreodata. Si romanasii nostri au consumat si au consumat si chiar daca nu le-a trebuit, ei tot au luat ca doar era la oferta.
Astia suntem, asta e firea umana. Asa facem, noi romanii, si de sarbatori. Dupa 40 de zile de post, mancam si bem pana ajungem cu burtile umflate pe la urgenta. Ne doare stomacul, ne doare ficatul… Uite asa si acum, dupa ce am mancat cu pofta toate produsele astea financiar-bancare europene, ne cam doare bugetu’.
Noroc ca a venit criza asta financiara, o ciorba acra de potroace sa ne mai potoleasca putin si sa ne curete intestinele…
Imi pare sincer rau de asta, da’ asta e. Pentru a vedea fiinta umana in adevarata ei splendoare trebuie sa-i observam comportamentul in anumite situatii. Va recomand, de exemplu, sa va duceti la inaugurarea unui supermarket sau intr-un mall, la deschiderea sezonului de reduceri sau, in ajunul unei mari sarbatori (Craciun, Paste) sa va faceti loc la o coada, intr-o hala de carne. Uitati-va la ei, la fetele lor, la gesturile lor, la ochii lor si la cum reactioneaza cand un alt exemplar, din aceeasi specie, se baga in fata sa fie sigur ca halca aia mare de carne e a lui. Ca zombii aia din filmul “Noaptea mortilor vi” , ca niste hiene turbate. Oameni sau animale?… o intrebare interesanta.
Oamenii au incercat mereu sa-si asocieze, fie lor, fie altora caracteristicile unor animale pentru a detalia infatisarea fizica sau pent
ru a incadra o actiune. De ce? Nu inteleg de ce trebuie sa taram animale nevinovate prin noroiul comportamentului nostru. Auzim des expresia: “pute ca un porc”. De ce ca un porc? Ce avem cu porcu’ ? Intr-adevar nu e prea curat de felul lui dar experienta de a merge intr-o zi de vara cu transportul in comun ne va convinge, cu siguranta, ca nici un porc nu pute cat poate sa puta un om. Deci… Aceeasi comparatie si in cazul grasilor alora cu cefele late, rasi in cap, cu tricouri Dolce & Gabana cu sclipici mulate pe burtile lasate peste cureaua pantalonilor si cu 5 Kg de aur la gat. Zicem despre ei: “porcii aia” sau “gorilele alea”. Pai iar cu porcii? Si mai mult acum avem ceva si cu rudele noastre primate. Gorilele sunt chiar inteligente, respecta o anumita ierarhie sociala a grupului, se curata unele pe altele, au sentimente. Aptitudini pe care acesti umflati din specia homo sapiens nu le-au dobandit inca. Chiar va rog, ei sunt ca ei si atat.
Probabil ca as fi de acord cu asocierile respective numai daca acesti indivizi ar sta inchisi la zoo, in curu’ gol, in custi metalice de 2 metri patrati, sa le dea copiii cu batul pe gard. Asa stau unele gorile. Sau daca ar fi sacrificati de sarbatori sau impuscati de oameni de afaceri pe unul din domeniile lui Tiriac, ca si porcii.
Oamenii sunt oameni si animalele sunt animele si un lucru e clar: omul nu va fi niciodata liber ca pasarea si nici la fel de loial ca un caine. In schimb este mai viclean decat vulpea si avand in vedere firea lui, mult mai imputit decat porcul. Calea cea buna nu e in directia in care mergem noi, e clar.
Si mi-am adus aminte si de un prieten la care-i zicem Calu’… ce-om avea bai frate cu saracu’ animal?
Zilele trecute, butonand telecomanda am dat peste emisiunea lui Madalin Ionescu: “Acces direct”. Nu detin, in vocabular, cuvinte cu ajutorul carora sa-mi pot exprima impresia pur personala despre domnul cu pricina si ce face el. Imi e clar ce fel de om este. La varsta lui, sot si tata, nu e capabil sa faca nimic mai bun decat mizeria aia.
Inteleg bai frate, si la alte televiziuni mereu au fost, dupamasa emisiuni comerciale, de divertisment, interactive, cu public si invitati mai mult sau mai putin controversati, dar parca pana acum nimeni nu s-a prostituat asemenea lui Madalin cu “personalitatile” pe care le cheama pe-acolo: Oana Zavoranu, Sexy Braileanca, Magda Ciumac, Simona Senzual, Tolea, Ogica si altii. Astea sunt valorile tarii noastre la ora actuala. Copiii de azi au se unde sa-si aleaga idoli si modele de viata. Si ma repet, domnul Ionescu e tata.
Uitati-va la astia, poate voua vi se par amuzanti, ca mie nu…
Ce ma deranjeaza cel mai tare, e ca-si bat joc de oamenii si mai ales de batranii aia pe care-i tin pe post de marionete pe acolo. Profita de starea lor psihica si materiala si pe niste sume jalnice, ii pun sa aplaude, sa rada la glume proaste, sa danseze sau sa bata din palme si sa se legene in acelas timp pe ritmurile unor minunati interpreti de muzica foarte si extra usoara cum ar fi Carmen Serban sau trio-ul de mai sus.
Imaginati-va pentru cateva clipe ca batranii din platou sunt parintii sau bunicii vostri. Ganditi-va cat de rau ar putea s-o duca sau de cand n-ati mai trecut pe la ei de au putut s-ajunga acolo…
parerea voastra